Feel my skin on your skin

They're always with some guy. If they're special, you just have to make sure that that guy is you.

Zilele astea am terminat primele două sezoane din Skins UK. Am ales să văd varianta britanică pentru că regula e că orice remake e mai nașpa ca originalul (după ce am făcut difenența dintre mini-seria britanică State of Play și copia insipidă a americanilor cu Ben Affleck, am zis că nu mă mai uit la niciun remake vreodată).
De Skins mi-a vorbit cineva cu mare pasiune, cred că avea și pupilele dilatate când zicea de serialul ăsta. Am zis că atâta înflăcărare trebuie să aibă și un fundament. M-a mai atras și că părea genul de serial easy going cu teenagers, dar nu ceva brainless (cum e Gossp Girls: care m-a adus la disperare, n-am înțeles isteria cu Chuck Bass, Serena & co.)

În Skins it's all about the characters: ne e servită o serie de personaje ciudățele, unele ușor sărite de pe fix (Cassie), altele de-a dreptul nebune (Sketch), gay (Maxxie), the nice girl (Jal), the naughty one (Michelle), the clown (Chris), the loser (Sid) și piesa de rezistență, tipul deștept/cool/frumos/pus pe rele (ați ghicit), Tony.  Fiecare episod e centrat pe unul din personajele principale, care trec prin dezamăgiri sau triumfuri amoroase, manipulări sentimentale, petreceri dezlănţuite, probleme familiale (niciunul nu provine dintr-o familie ehilibrată), răzvrătiri, speranţe & all the rest. Skins e condimentat şi cu nişte teme mai "serioase", de la self esteem issues, la anorexie, religie (sau cum e să e să fii adolescent musulman în Anglia) sau moarte.

Ce nu mi-a plăcut e că de la sezonul doi deja e absurd nivelul de traumatizare prin care trec săracii puști. I mean, câți adolescenți se confruntă atât de des cu probleme precum moartea cuiva drag, gesturi dramatice şi over the top precum plecatul taman-nesam în altă ţară (Cassie pleacă pe nepusă masă ba prin Scoţia, ba prin S.U.A), rămasul pe drumuri,tendinţe suicidare, şi mai ales, accidente de trafic imbecile. Mi-a venit să îmi smulg părul din cap când am văzut ce artificiu scenaristic bombastic a fost accidentul lui Tony. Au cam stricat the good vibe degeaba, şi au urmat nişte episoade cam lamentabile (câteva). Dar măcar l-au băgat mai mult în seamă pe Sid, care e super amuzant, and just lovable in a quirky way.
Skins e tare din cauza personajelor, nu neapărat a acţiunii, e un serial bunicel, cu câteva insight-uri care mi s-au părut extrem de mişto, dar totuşi nu m-a dat pe spate. Am înţeles că doar primele 2 sezoane din cele 5 sunt în formula asta, următoarele sunt despre Effy, surioara mai mică a lui Tony, ceea ce nu mă încântă în mod deosebit.