It's Always Sunny in Philadelphia

Chiar dacă la mine cerul nu e prea senin momentan, am zis să scriu despre un sitcom amuzant: It's Always Sunny in Philadelphia. Spre deosebire de Friends sau Seinfeld, locul familiar și recurent unde personajele își pierd vremea nu e un apartament (deja un loc mult prea previzibil), ci un bar. Avem de-a face cu o gașcă zgomotoasă de prieteni semi-ratați: Dennis (lipsit de orice principii și narcisist până în măduva oaselor, suferă de sindromul pretty boy), Charlie (dislexic, ratat, prostuț cu gură mare), Mac (the muscle man), Dee (singurul personaj feminin, evident, ținta ironiilor masculine, de cele mai multe ori mi-e milă de ea și aștept un episod în care să le dea maxim peste nas băieților). Găștii se alătură ulterior și Frank, tatăl manipulator și  lipsit de scrupule al lui Dennis și Dee. Frank  nu e chiar exemplul tipic de father figure, căci încearcă să-și scoată ambele odrasle la "produs" în vreo câteva episoade.

Grupul gălăgios de amici imprudenți și imorali au de furcă în fiecare episod cu câte o problemă mai mult sau mai puțin controversată: curentul eco, rasismul, poziția anti sau pro avort, actele de caritate, rata șomajului, darea de mită etc. Alte episoade sunt spoof-uri la anumite genuri de filme (cu gangsteri, cu luare de ostatici etc). De obicei, în fiecare episod avem parte de cîte un complot, orice combinație fiind posibila: Dee și Dennis împotriva lui Charlie sau Mac, băieții contra lui Dee, ea contra lor, și așa mai departe. Cele mai amuzante glumițe sunt înțepăturile pe care amicii și le fac unii altora.

Serialul are un umor un pic neobișnuit, căci multe din glume sunt urlate în timpul încăierărilor dintre personaje ( în special Charlie, urlă măcar jumătate din episod). Deocamdată nu m-am uitat la toate cele 6 sezoane, dar până acum m-a binedispus, mai ales prin feelingul lăsat de grupul de pierde-vară îndrăgostiți de bere care freacă menta uneltind diverse scenarii nebunești/stupide.

8 martie cinefil

 Adina revine cu o propunere draguta de sesiune cinefila, ca doar trebuie sa sarbatorim in vreun fel si pe blog 8 martie :D
Ideea e urmatoarea ,,De 8 martie dăm din casă, ce filme vizionează dragele noastre mume, surori, prietene, vecine, tușici, bunici și alte fomei care ne trec pragul (de nervi :D). 19 bloggeri și bloggerițe se destănuie și ne spun la ce filme se uită cu jind și după care actori suspină fomeile din viața lor. La mulți ani femeiuștilor, damelor, mamelor și restu care vă simțiți femei :D Enjoy!''

Adina
Doamne cât trag de sormea până o conving să vadă un film bun, dar merită efortul, uite așa a ajuns ea obsedată de Jared Leto și de Recviem for a dream, am plânsără în hohote dimpreună la Hatchiko, îi mai plac dulcegărele precum Amelie și Everything is illuminated, deci în ceea ce o privește pe sormea n-am nimic de obiectat, dar dacă e să întorc pagina la propoziția mama are mere, căruțe cu mere repetitive, mă apucă damblaua, n-o înțeleg pe mama, cum să te uiți frate la The Long Kiss Goodnight de mai bine de 10 ori sau la The day after tomorrow, ah da, mama are un apetit pentru apocaliptic nesățios, s-ar uita la I am legend zi și noapte, ca să nu mai zic că a văzut toate filmele cu Mel Gibson și...Dolph Lundgren :D. În ceea ce le privește pe amicele mele practicăm ceea ce se cheamă filmu-fetiș, le sun: bă, uita-ți vă la Anticrist, după care ne întălnim la o cafea, ne uităm strabic una la alta și nu mai terminăm cu interjecțiile pe marginea ceștii :D.

Oldies but goldies

O prietena m-a rugat acum ceva vreme sa ii recomand niste filme clasice. Prin clasice cred ca se referea la niste filme alb-negru, sau cel putin asa am presupus eu :)
So here it goes, câteva filme clasice care imi plac și pe care le recomand:

Casablanca
Cel mai clasic love story  (de fapt avem chiar două poveşti de dragoste), super quotable, cu un final pe măsură, cred că oricine ar trebui să vadă măcar o dată Casablanca.

Some like it hot
Funny, funny, funny, the ultimate feel good movie.  Jack Lemon,Tony Curtis si Marlyn Monroe sunt geniali. 

A bout de souffle... Love and disaster
Godard at his best. In general, mi se pare ca Godard face filme pentru snobi (n-am putut sa termin  Alphaville,  Pierrot le Fou a fost o plicticosenie frumos colorata etc. ), dar A bout de souffle chiar e de vazut.

Le notti di Cabiria (Nights of Cabiri )
In topul filmelor mele preferate, recunosc ca la sfarsit am cam dat apa la soricei