Don't miss Lola

În cadrul Nopţii Institutelor Culturale (vineri, 24 iunie) va fi proiectat şi unul din filmele mele favorite, şi anume Lola, cu superba Anouk Aimée. Lola e primul film de lung metraj al lui  Jacques Demy, din 1961. E sofisticat, liric, şarmant, romantic, haotic, şi jucăuş. Începe de la ora 23 la Cinema Elvira Popescu. Vă recomand să nu-l rataţi. :)

Puteţi găsi programul tuturor evenimentelor de vineri aici.

Feel my skin on your skin

They're always with some guy. If they're special, you just have to make sure that that guy is you.

Zilele astea am terminat primele două sezoane din Skins UK. Am ales să văd varianta britanică pentru că regula e că orice remake e mai nașpa ca originalul (după ce am făcut difenența dintre mini-seria britanică State of Play și copia insipidă a americanilor cu Ben Affleck, am zis că nu mă mai uit la niciun remake vreodată).
De Skins mi-a vorbit cineva cu mare pasiune, cred că avea și pupilele dilatate când zicea de serialul ăsta. Am zis că atâta înflăcărare trebuie să aibă și un fundament. M-a mai atras și că părea genul de serial easy going cu teenagers, dar nu ceva brainless (cum e Gossp Girls: care m-a adus la disperare, n-am înțeles isteria cu Chuck Bass, Serena & co.)

În Skins it's all about the characters: ne e servită o serie de personaje ciudățele, unele ușor sărite de pe fix (Cassie), altele de-a dreptul nebune (Sketch), gay (Maxxie), the nice girl (Jal), the naughty one (Michelle), the clown (Chris), the loser (Sid) și piesa de rezistență, tipul deștept/cool/frumos/pus pe rele (ați ghicit), Tony.  Fiecare episod e centrat pe unul din personajele principale, care trec prin dezamăgiri sau triumfuri amoroase, manipulări sentimentale, petreceri dezlănţuite, probleme familiale (niciunul nu provine dintr-o familie ehilibrată), răzvrătiri, speranţe & all the rest. Skins e condimentat şi cu nişte teme mai "serioase", de la self esteem issues, la anorexie, religie (sau cum e să e să fii adolescent musulman în Anglia) sau moarte.

Ce nu mi-a plăcut e că de la sezonul doi deja e absurd nivelul de traumatizare prin care trec săracii puști. I mean, câți adolescenți se confruntă atât de des cu probleme precum moartea cuiva drag, gesturi dramatice şi over the top precum plecatul taman-nesam în altă ţară (Cassie pleacă pe nepusă masă ba prin Scoţia, ba prin S.U.A), rămasul pe drumuri,tendinţe suicidare, şi mai ales, accidente de trafic imbecile. Mi-a venit să îmi smulg părul din cap când am văzut ce artificiu scenaristic bombastic a fost accidentul lui Tony. Au cam stricat the good vibe degeaba, şi au urmat nişte episoade cam lamentabile (câteva). Dar măcar l-au băgat mai mult în seamă pe Sid, care e super amuzant, and just lovable in a quirky way.
Skins e tare din cauza personajelor, nu neapărat a acţiunii, e un serial bunicel, cu câteva insight-uri care mi s-au părut extrem de mişto, dar totuşi nu m-a dat pe spate. Am înţeles că doar primele 2 sezoane din cele 5 sunt în formula asta, următoarele sunt despre Effy, surioara mai mică a lui Tony, ceea ce nu mă încântă în mod deosebit.

Lost in Translation

La recomandarea cuiva m-am uitat acum ceva timp la cateva episoade din The Big Bang Theory, dar parca nu m-a amuzat prea tare ...sau nu la fel de tare ca notele (savante) ale traducatorului...
In episod, geekşii se pregăteau să participe la un concurs şi îşi făceau costume personalizate cu numele echipei:

Kung Fu Panda 2

V-am mai spus ca imi plac animatiile? Miyazaky, Disney, Pixar, nu conteaza. I love them all..daca sunt bune (si in ultima vreme nu prea au mai fost, nimic pur original, care sa te dea pe spate cu factorul "cuteness" sau orice altceva).

Intamplator, am fost si la Kung Fu Panda 2  la IMAX (pacat ca nu am vazut si UP tot la IMAX). Primul lucru care mi-a luat ochii au fost efectele speciale foarte foarte tari, mai ales ca partea asta din Kung Fu Panda a fost mai action packed decat prima (and kung fu fights are always great..chiar si in animatii).

Filmul e ceva mai putin amuzant ca primul, povestea la fel de simpluta, dar draguta, deci per total a fost ok, chiar enjoyable. Po e acum indemnat sa isi caute pacea interioara de maestrul Shifu, dar nu prea poate pentru ca e macinat de o drama existentiala majora: nu stie de unde vine (cam ca in telenovele, nu-si cunoaste adevaratii parinti). Linistea fiindu-i umbrita de aceasta intrebare, Po pleaca impreuna cu gasca (leoaica, insecta, si care mai erau) sa opreasca un evil master din alt oras, care a conceput o arma de mass destruction (care ar distruge viitorul kung fu-ului). Paunul malefic (pe numele lui Shen) e adversarul lui Po, fiind si cel care (nu se putea altfel) i-a si ucis parintii ( toata faza fiind putin bible inspired). Filmul culmineaza cu un discurs induiosator si tipic american despre "the self made man'': nu conteaza de unde vii si ce ai fost, doar ce ai ajuns, prin propira putere.
Mi-a placut si de o tipa care statea langa mine, a ras zgomotos la toate fazele semi-amuzante din film (cred ca ea avea si lacrimi), a scos numai sunete pline de entuziasm (oaaaa..ioi) si a decretat la sfarsit ''mi-a cam placut''.

hai ca seamana un pic

Marketing Ambiental

Am adunat cateva exemple de executii foarte reusite de BTL implementate de diverse agentii din lume. As vrea sa se foloseasca si la noi mai mult spatiile neconventionale de afisare a reclamelor (ca deja un display in statiile RATB sau un print in baie parca nu mai surprind pe nimeni).

 

  In Elvetia, pentru lantul de restaurante vegetariene Tibits, au fost puse furci surpadimensionate  pe trunchiurile copacilor din marile parcuri ale orasului. Mesajul transmis e simplu, potrivit brandului si cu siguranta atrage atentia. Agentie: Wirz/BBDO, Switzerland

In autobuzele din Berlin probezi de voie de nevoie un ceas :)

BTL simpatic pentru Tyskie, un brand de bere polonez. Stickere in forma de halbe de bere au fost lipite pe usile puburilor, restaurantelor si magazinelor. Cu siguranta eye catching.