Puzzling movies

Adina ne-a invitat să dăm din casă și vă spunem ce filme nu am reușit să înțelegem nici în ruptul capului.

Adina
Inland Empire  

E deja tautologic să spun că Lynch-ul ultimilor ani stă ca un demiurg oriental într-o bulă de unde privește zeflemitor la omenirea mișunătoare pe sub fundu-i prețios...din gloată ridic timidă o mânuță: domnu Lynch înțeleg că mătăluță ești dăștept nevoie mare și că te afundași în stratosfera visării mai ceva ca Mister Cobb, da' aruncă-mi domne și mie o sforicică înnodată cu-o ațică de sens, dă-mi și mie o bucățică de cod să-ți descifrez și eu Inlandu. Domn Lynch se scotecește în buzunarele largi și îmi întinde ceva. Hai maestre, iar îți bați joc de mine, ce să fac cu iepurii ăștia? 

Poate că nu alergătura după cheia descifrării e soluția ci o deconectare, o permisivitate, o transcedere până ce logica nu că dispare, dar devine alta. Catatonică redare, traumatic rezultat

.

Diana

M-am gandit ceva daca sa scriu la tema propusa de data aceasta de Adina despre Imaginarium of Doctor Parnasus al lui Terry Gilliam (overrated kitch if you ask me) sau despre ceva de Lynch. Raspunsul e insa destul de clar: Lynch e indubitabil maestrul lasatului cu gura cascata, cu parul zbarlit, cu o expresie de what the fuck is going on. Pe mine cel putin Mulholland Drive m-a încercat greu cu ale sale lesbiene, vorbe alandala și indicii de nedescifrat. Cred că până la urmă, în ciuda tuturor scenariilor și speculaților despre înțelesul filmului, răspunsul e unul singur: nu are niciun sens. Silenzio deci!

Josephine

Au fost multe filme, de-a lungul vremii, pe care am crezut că nu le-am înţeles. La a doua vizionare însă sau la o sedimentare corespunzătoare peste noapte, cu revelaţiile de rigoare, am reuşit să le dau de capăt. A fost unul (THE ONE adicătelea) care însă m-a chinuit, m-a sucit şi eu l-am răsucit, ne-am certat în revizionări şi NIMIC frate! Această ciudăţenie a cinematografiei (pentru mine) este Mulholland Dr. al lui Mr. Lynch, care în afară de o incitantă scenă de sex dublu-feminin nu mi-a transmis nimic deosebit. După a 3-a vizonare am încetat să mai caut substraturi...

Tloni

pentru cei care acum 10 ani aveau in jur de 20 de ani, trilogia Matrix a insemnat probabil mult mai mult decat ar fi meritat. daca primul Matrix a fost o masinarie infernala superb conceputa, o explozie de efecte speciale revolutionare, filozofie la moda, cyberpunk goth si anarhism radical ["what do you see? businessmen, teachers, lawyers, carpenters. these people are still a part of that system, and that makes them our enemy"] – urmatoarele doua parti au esuat in grandilocventa si clisee new age. din acest motiv am si renuntat sa decriptez toate enigmele cu care fratii Wachowski, confundand un film cu o revista de integrame, si-au condimentat trilogia pana la sfarsit.

monologul final nihilist al lui Smith ramane, oricum, singurul moment artistic din Matrix Revolutions. 

Andres 

Pentru aceasta sesiune am cautat putin in sertarul cu filme si unul singur mi-a sarit in ochi ca fiind pe cat de bun pe atat de enervant. SAW. Ok, nu toate au fost bune. Din cele 7 poate ca vreo 3 sau 4 au fost tari, restul… umplutura. Cineva a avut o placere sadica de a se juca cu mintile noastre, ale celor care l-am urmarit. De ce era nevoie de atatea parti pentru a ajunge la finalul (genial) care a fost? Mai multe filme, mai mult bani. Am inteles asta. Dar totusi…

Culmea ar fi sa mai apara unul!

 

Hai la film cu ambulanţa!

Azi, de la ora 21:00 va fi proiectată la NCRR co-producţia canadiano-franceză Incendii, care a câştigat în 2010 marele premiu la festivalul de film de la Toronto şi a fost nominalizată la categoria cel mai bun film străin în 2011 la Oscaruri.

Filmul e ca un puzzle, acţiunea e segmentată în mai multe capitole (scenariul fiind scris după o piesă de teatru a scriitorului Wajdi Mouawad). Regizorul Dennis Villeneuve se joacă cu planurile temporale pentru a dezvălui la final un adevăr şocant (à la Oldboy).

Incendii e genul de film la care te duci fără să ştii exact dacă o să-ţi placă sau nu. Ei bine, mie mi-a plăcut.

E bun la ceva războiul? Răspunsul categoric pe care îl dă filmul e nu, aducând în prim-plan inutilitatea confictelor religioase. Cu toate acestea, Incendii nu este neapărat un film despre război şi consecinţele sale dezastruoase, cât despre drama unei femei ce trebuie să supravieţuiască în ciuda regretelor. E despre tăria de caracter (şi nebunia) personajului principal, a cărei călătorii epice nu are cum să te lase rece.

 Criticii au iubit acest film, iar unii spectatori l-au acuzat de "telenovelism", având într-adevăr inserate o serie de coincidenţe neplauzibile (care funcţionează însă). 



Puteţi vedea filmul azi la Noul Cinematograf al Regizorului Român (în curtea Muzeului Ţăranului Român). Intrarea este liberă întrucât NCRR doreşte să îi susţină pe cei de la Paramongols - the undercover paramedics for Mongolia, prima echipă din România ce va lua startul în cel mai mare raliu caritabil din lume: “Mongol Charity Rally 2011 . Ei vor să ajungă cu ambulanţa până în Ulan Bator (oaaa!). Dacă vreţi să îi cunoaşteţi pe cei de la Paramongols şi să le uraţi drum bun, puteţi veni azi la proiecţia Incendii de la NCRR!

de la A la Z

Am văzut la Adina un mic joculeț beletristic preluat de la Tomata.
Ideea e următoarea: înșiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poți înlocui cu o carte preferată care conține acea literă în titlu. Ai voie sa pui în lista ta și carți care nu aparțin beletristicii.

A – Albastru pur-Tracy Chevalier
B – Buddha din suburbii -Hanif Kureishi
C – Conjurația imbecililor -John Kennedy Toole
D – Doamna Bovary-Gustave Flaubert
E – Exuvii-Simona Popescu
F – Fata cu cercel de perla-Tracy Chevalier
G – Grădina de ciment-Ian McEwan
H – (Aventurile lui) Huckleberry Finn  - Mark Twain (am trișat un pic)
I – Identitatea-Milan Kundera
Î – Împăratul muștelor – W. Golding
J – Junky-Burroughs
K– Kitchen-Banana Yoshimoto
L – La sud de granița, la vest de soare-Haruki Murakami 
M – Middlesex-Jeffrey Eugenides
N – Noi gândim- Charles Leadbeater
O – O mie noua sute optezi si patru-George Orwell
 P – Pădurea norvegiană-Haruki Murakami
Q – nema
R– Romanul adolescentului miop-Eliade
S –  Stăpânul Inelelor- Tolkien
Ș –  Mă numesc roȘu- Orhan Pamuk
T – Trei într-o barcă. Jerome K. Jerome
Ț – ArmistiȚiul-Primo Levi
U– Un veac de singurătate – G.G. Marquez
V – Viața lui Pi-Yann Martel (aici ar fi și Versetele satanice, nu mă pot hotărî care mi-a plăcut mai mult)
W – Wikinomics:Don Tapscott și Anthony Williams
X –  nema
Z – Zbor deasupra unui cuib de cuci – Ken Kesey

Leapșa merge mai departe la MD și la Alin, dacă au chef de așa ceva.

Rango - Un altfel de western

Nu puteam sa nu vad Rango. Nu numai că e animaţie, dar e şi cu Johnny Depp (sau mă rog, ne delectăm cu vocea lui). Am fost plăcut surprinsă încă de la început de scenele hazlii şi simpatice ale filmului, de look-ul fresh şi de stilul uşor suprarealist. Trupa de bufniţe mariachi prezice precum corul grecesc soarta nefericitului cameleon (Rango) care aterizează în urma unui accident rutier direct în mijlocul deşertului.

Deşi nu ni se promite un happy-end, Rango nu putea să se desfăşoare altfel decât pozitiv (că până la umăr e vorba despre o animaţie). După ce scapă de câteva peripeţii pe muchie de cuţit în deşertul neprielnic, Rango ajunge în cel mai trist şi neprimitor oraş cu putinţă, denumit ironic Dirt. Aici, Rango are şansă de a-şi crea o nouă identitate şi de a deveni cine şi-a dorit dintotdeauna să fie: un învingător. Experimentul teatral devine realitate eroică, şi Rango ajunge şerif cu acte în regulă în oraşul pe care îl salvează din ghearele complotului pus la cale de forţele aflate la "putere". Călătoria existenţialistă a lui Rango e încununată cu succes. The underdog vine şi îi dă peste nas primarului, câştingând simpatia creaturilor însetate şi inima narcolepticei jumătăţi. Beans (Isla Fisher) e cea una din cele mai morbide personaje feminine animate, mi-a cam amintit de Helena Bonham Carter.

Deşi acţiunea propriu-zisă e rather boring, un fel de Chinatown animat, presărat cu elemente western, farmecul filmului vine din lumea bizară, cu animăluţe urâţele şi scârboşele care se lasă vrăjite (la fel ca noi), de povestea de glorie ţesută de Rango. Dacă se chinuiau mai mult să facă un scenariu mai puţin previzibil, cu o intrigă mai de doamne ajută, poate Rango ar fi fost chiar memorabil.

Head to head

It's on: mâine pe Digi avem parte de o partidă epică între proaspătul no. 1 Novak Djokovic şi Rafael Nadal. Acum că Federer a învăţat şi să piardă, rivalitatea următorilor ani va fi între Rafa şi Nole. Andy Murray nu prea are balls deocamdată.

It's so exciting! Dacă ar fi să pariez, aş pune banii pe Nadal, deşi am ceva emoţii pentru el mâine, că doar tocmai a fost detronat de Nole. Cei doi nu s-au mai întâlnit decât o dată într-o finală, câştigată de Nadal la US Open-ul din 2010.  Din meciurile jucate împreună, Rafa a câştigat 16, iar Nole 11. Destul de strâns :)  Rafa nu a pierdut niciun meci la Wimbledon de patru ani, ajungând măcar în finală din 2006 (în afară de 2009, când nu şi-a putut apăra titlul pentru că a fost accicentat). Pe de altă parte Nole nu a pierdut decât un meci în ultimele 7 luni (incredibil!).
De ce ţin cu Nadal? În afară de faptul că e candy for the eye (deşi mama îl face papagal), e cel mai modest şi fenomenal/talentat jucător. Îl apreciez şi pe Nole, deşi e cam ofticos uneori, şi cam teatral. Dar îmi place cum se  împăunează ori de câte ori câştigă vreun punct important şi e haios în general.

Update: bine ca am pariat doar fictiv