Submarino la NCRR

Submarino, de Thomas Vinterberg, poate fi vazut zilele astea la NCRR (si ca orice alt film misto..merita vazut la cinema). Festen, tot de Vintenberg, a fost intr-adevar un mic "soc". Desi se petrece aproape integral la o "masa de sarbatoare in familie" m-a tinut in priza tot timpul. 
Submarino e la fel de sumbru si apasator, dar la fel de frumos.

Program NCRR:
miercuri 18 aprilie: 18:30 sau 20:30
joi: 19 aprilie 19:00 sau 21:00

Cinema-edu

Ma laud si eu cu ce am facut in ultima vreme: organizarea Cinema-edu: singurul proiectu national de educatie cinematografica. 15 oraşe, 6 filme, peste 80 de licee care participa in proiect. :)

Spre deosebire de anul trecut, ediţia din acest an se adresează elevilor de liceu din Bucureşti şi câteva dintre oraşele din sud şi sud-est (Ploieşti, Piteşti, Slobozia, Craiova, Caracal, Drobeta-Turnu Severin, Focşani, Bârlad, Giurgiu, Slatina, Mioveni, Slatina, Brăila şi Corabia) şi se va defăşura pe parcursul întregului an.  Filmele alese abordează teme sociale diverse ( egalitatea de şanse, implicarea socială, autonomia personale, violenţa domestică sau delincvenţa juvenilă), iar fiecare proiecţie este urmată de discuţii libere cu invitaţi.

În luna aprilie, Cinema-edu oferă liceenilor un nou titlu, Die Fremde/Străina, o dramă impresionantă în regia lui Feo Aladag, prezentată la Festivalul internaţional de film de la Berlin şi premiată în 2010 cu Premiul Lux al Parlamentului European. Filmul spune povestea lui Umay, o tânără crescută în Berlin de familia sa de imigranţi turci, care ajunge să fie respinsă şi pedepsită de propria familie pentru curajul de a se despărţi de soţul abuziv.

Dincolo de intenţia de a scoate la lumină dramele cauzate de tradiţiile musulmane, Străina vorbeşte despre câştigarea independenţei personale sau despre integrarea în societatea occidentală a imigranţilor, câştigând greutate din imaginea statică, din scenele tăcute care spun atât de multe şi din jocul actorilor. Pe lângă Sibel Kekilli (cunoscută pentru rolul din Gegen die wand/Cu capul înainte de Fatih Akin), care o construieşte pe Umay cu intensitate mută, Settar Tanriögen joacă excelent tatăl, un personaj complex pe care nu ştii niciodată dacă să-l deteşti sau să-l ierţi.

Printre invitaţii care vor vorbi cu elevii după proiecţiile filmului se numără actriţa Carmen Lopăzan, Miruna Berescu, directorul Festivalului de film Anonimul sau regizorul Claudiu Mitcu, cunoscut pentru documentarele Australia, Circul vesel şi Noi Doi.

Pe lângă vizionarea celor şase filme, toţi elevii sunt invitaţi să participe la workshop-uri şi concursuri unde pot căştiga premii surpriză din partea partenerilor.

Proiectul Cinema-edu este conceput şi implementat de Asociaţia Culturală Macondo, care are ca scop dezvoltarea proiectelor culturale şi nu numai. O activitate constantă a asociaţiei o reprezintă distribuţia şi exploatarea filmelor de artă prin Noul Cinematograf al Regizorului Român, dar şi organizarea de festivaluri şi cinecluburi.

Done in 60 seconds - Jameson Romania

Firma de wiskey deruleaza pe pagina de Facebook un concurs interesant de UCG  (au avut pana acum niste initiative publicitare tari: la AdFel anul trecut + event-ul Facebook Party cu The Amsterdams)..

Asadar, cateva din clipuletele inscrise care mi-au placut:

Corneliu Radu - The Skin I Live In

Eugen Gromic (Evgeny Gromik) - SAW 

Vlad Fenesan - When Harry Met Sally

 Mihai Ghita - American Beauty 

Romania - Catalin Ghinescu - 2012 

Mai multe vedeti pe canalul de YouTube dedicat competitiei.

Old & new

Facebook smiles

Opusul lui The tree of life

Three monkeys - turkish cinematic delight

În cadrul retrospectivei Anonimul de la NCRR am văzut Three monkeys, film pentru care Nuri Bilge Ceylan a castigat în 2008 premiul pentru cea mai bună regie la Cannes. Citisem despre film că era ceva despre drama unei familii ajunsă într-o criză de comunicare. Într-adevăr, cele 109 minute ale filmului se concentrează pe viaţa unui cuplu: Eyüp + Hacer şi a fiului lor Ismail. Drama survine când lui Eyüp i se face o ofertă "de nerefuzat": să intre pentru o scurtă perioadă de timp la închisoare în locul şefului său, care a făcut un accident de mașină și nu poate risca un scandal de o asemenea magnitudine în plină campanie electorală. În schimbul favorului, lui Eyüp, care era șoferul său, i se promite o compensaţie sănătoasă la ieşire.

Între timp, intriga survine cu adevărat când Hacer începe o aventură cu cel care l-a trimis pe soțul ei la închisoare, iar Ismail îşi dă seama de situaţie. Reîntors din închisoare, Eyüp simte o ruptură în familie, şi nori de suspiciune & sentimente nedeclarate se împrăştie în atmosferă. Actorii joacă impecabil, şi înţelegem exact tipul de frământare sufletească şi de exasperare prin care trec, deşi replicile sunt puţine pe la jumătatea filmului, când gândurile celor doi soţi sunt mai degrabă sugerate decât puse în cuvinte exacte. Soţia infidelă, deşi probabil hulită de mulţi spectatori moralişti  e cea care a dat şpilul filmului şi care mie personal mi-a trezit cea mai mare compasiune (probabil pentru că se afla într-un punct în care toate consecinţele faptelor sale o lovesc din plin).  Poveştile cu iubiri necugetate, de preferinţă neîmpărtăşite şi cu consecinţe/endinguri umbroase imi cam plac- de văzut în această categorie este și Head On, o altă producţie foarte bună a unui regizor turc - Fatih Akin.

Three Monkeys mi s-a părut un slice of life percutant şi frumos, cu scene care te transformă într-un mic voyerist în intimitatea plină de probleme şi frustrări ale unui cuplu ale cărui sentimente se transpun foarte vivid şi convingător pe ecran.
La sfârşitul filmului rămânem cu impresia (cum a spus o prietenă cu care am fost) că ,,un rău nu vine niciodată singur.. şi că istoria se repetă".  Dar a fost un sfârşit furtunos și noros demn de o dramă în care, cum spune și Ebert, cei mai buni tovarăși ai personajelor sunt ambițiile lor.